22 martie 2020

High Hopes ( caz real)



  Amityville- Orasul Prieteniei

          Cei mai multi stiu de Amityville din filmele horror ce poarta acelasi nume cu prea slavitul oras. Slavit de cei ce-l locuiesc, pare si de-nteles, acolo isi fac veacul deci, sa fie de bine, mai ales in cazul americanilor ce sufera de grandomanie, e 2-a natura la ei. Dupa cum spuneam, multi stiu despre acest oras din filmele mai sus mentionate, putini stiu ca acela era orasul in care se afla celebra casa,  nu denumirea casei, si mai putin stiu ca povestea nu de la familia Lutz a inceput, sau mai bine zis, tragedia nu a inceput de la ei. Asta daca am lua in calcul ca si in cazul familiei Lutz putem vorbi de tragedie..
   Totul incepe de la familia DeFeo. Familie cu 6 copii. O familie cu o poveste ceva mai interesanta si mai vie ( daca mi se permite morbiditatea) decat cea a Lutz-ilor.
   DeFeo- el Roland Joseph senior, ea Louise Marie, casatoriti doar ei stiu cand caci in online nu gasesti aceasta informatie ( ca multe altele dar despre asta la timpul lor), cu 5 copii  de mana si unul in "cuptor", avand origini italienesti si radacini mafiote, decid sa se mute intr-un orasel mic, select, privat si "ascuns". Asta prin Iunie 1965. Evident ca asa o familie mare, cere si o casa mare. Si cum omul potent era, si financiar si nu numai, tocmai ce am spus de cardul detinut, si-a ales o casa pe masura lor. Despre potenta fizica nu doresc sa dezbat, nu ma priveste, nu ca restul povestii m-ar privii dar nici nu ma simt indiscreta daca ma bag in ea, insa, despre cea financiara sunt mai multe variante, de enumerat, ma gandesc.. Ar fi cea in care socrul, Michael Brigante, un,  se pare, cunosct mafiot, nu si de wikipedia, care ii sponsorizeaza, plateste casa, mobila, tablourile. Asta dupa ce a aflat ca fetita lui, maritata cu cel ce el si sotia lui l-au respins, a ramas insarcinata. Atunci a zis, sa fie cu bogatie, "o fata am si un prim nepot" o fi zis. O alta varianta ar ca ii merge bine afacerea primita de la tata socru, unde era director. Firma ce se ocupa de cumparari-inchirieri masini. Sau poate era tatal sau, de Ronald DeFeo spun, care il sustinea, Rocco DeFeo, alt mafiot de care wikipedia nu stie , insa, ca sa nu fac de ras wikipedia, nu ca n-ar merita, tot ea ma ajuta si imi spune de Peter Defeo, unchiul lui Ronald Defeo, ala chiar era mafiot recunoscut, made man, deci cap de clasa intr-o ramura..egal care , la cate au daca incep sa le enumar uit despre ce voiam sa scriu. De el am zis pentru ca isi are rolul in viziunea mea despre noaptea fatala. Asadar am ajuns unde doream, la evidentierea radacinilor mafiote, radacini care ma ajuta sa inteleg cum de o familie mare, galagioasa, bogata, ceva mai italienesc nici ca vedeti, poate doar daca aveti o pizza in fata, se muta din Brooklyn, New York, unde s-au nascut, crescut, cu totii, intr-un orasel selectel si scortosel...Curios, zic. Si imi mai explica cum de aceasta familie zgomotoasa, vizibila, ajunge sa moara, cu exceptia unui singur membru, in rest, toti, in aceasi noapte, si sa se gaseasca si vinovatul, tot in aceasi noapte,fara martori, fara dovezi. Dar, daca tot era acolo, ii cunostea, caci e vorba de fiul cel mare, Ronnie, mai era si dependent de heroina deci.. mister elucidat, ucigasul perfect! Caz inchis! Ca sa nu mai zic, dar zic, ca a mai venit si bunicul, Rocco,in seara anchetei, si cu toate ca toti i-au mirosit mafiorismul, cand acesta a declarat fara sa respire " Mafia nu-si atinge niciodata famlia", cum sa nu iei in seama? in concluzie, prost sa fii sa crezi altceva, a spus-o mafiotul insusi, daca nici el nu stie cu ce se mananca meseria asta, atunci cine? Deci, gata, fara echivoc, Ronnie e vinovat, un psihopat! Daaa.. e drept ca nu prea are logica cum intr-un orasel mic si linistit, nimeni nu aude o PUSCA, la 3 dimineata. Si nu va ganditi ca i-a asezat in sir indian si a tras, si pusca avea forta de bazuca si sunet de greieras ragusit..nu, i-a luat pe rand, sistematic. Ba, in capul familiei, Ronald, s-a tras de 2 ori. In alta ordine de idei si nu prea, la 3 dimineata, 7 focuri trase cu pusca, nu se aud. Chiar si daca ai vecini la cativa metri distanta. Omul doarme la ora aia, nu numara stele si sunete stridente, puternice, cu ecou.. Sa mai zic ca parintii , 2 frati si sora mai mica, aveau dormitoare la acelasi etaj, despartite de poate un perete sau o baie? Si ca mai era o sora la urmatorul etaj si ca nici ei nu au auzit ce se petrecea in casa, in unele situatii nu au stiut ce se petrece in propriul pat , unde dormeau sotii? Nu de alta dar toti au fost gasiti in pat, pe burta, ca si cand dormeau. Pareau netulburati.. Si nu m-ar fi pus pe ganduri daca nu , tot ei, anchetatorii,  ma anuntau ca :
1. nu au fost mutati, deci unde au fost ucisi , acolo au fost gasiti;
2.nu au fost drogati;
3. nu s-a folosit amortizor..
   Ma simt indreptatita sa ma simt pacalita. 
   Acum, daca tot nu sunt intrerupta si cititi cu sufletele la gura, sau paharul cu apa plata cu lamaie, sa va spun si ce cred eu despre cele intamplate in acea casa, in acea familie, in acea noapte. Si ma dau cu parerea dupa zeci de ore de documentat. Neavizata insa, documentata.
   Sa incep, zic:
Intr-o frumoasa zi de vara, pe data de 28 Iunie 1965, Ronald DeFeo isi muta familia din orasul plin de viata, Brooklyn -New York, in Amytiville, orasul mic si linistit cu veleitati de "Raiul pe Pamant". Cand s-au mutat, sotia sa, Louise Marie DeFeo era insarcinata in 5 luni cu cel de al 6-la copil al lor, John Matthew. Atunci , Ronnie DeFeo junior , cel mai mare dintre copii, avea 13 ani, sora lui mijlocie, Dawn, avea 8 ani,mai avea 1 luna si implinea 9, fratele mijlociu,Marc Gregory, avea 2 ani si sora mai mica, Allison Louise, avea 3 ani. Cred ca plecarea lor dintr-un oras mare, cu perspective atat pentru ei dar mai ales pentru copii, nu a fost una neaparat dorita ci, mai degraba, necesara. Si Ronald si Louise veneau din familii a caror tati erau infiltrati bine, in Mafia Genovese. 
   Genovese era un din cele 5 Familii care dominau crima organizata in New York ( si nu doar). Cel mai "bine pus", in aceasta mafie era unchiul lui Ronald, Peter DeFeo.  De unde imi vine si gandul ca nu intamplatoare a fost mutarea lor. Mai mult ma conving de acest gand, afland ca la mutare si-au facut prezenta si tatii celor doi sotii. Tatal lui Ronald, Rocco DeFeo, si tatal Louisei, Michael Brigante. Ambii personaje bine cunoscute de oricine locuia in aria lor de "lucru". Asa ca, si-au facut o intrare pe masura numarului membrilor. Nu ca ar fi contat, insa, clar nu erau de trecut cu vederea. 
  Posibil ca mutarea asta sa le fi dat noi sperante, sau poate o siguranta, asta e doar o presupunere, o certitudine e insa sfarsitul imprevizibil pe care sigur nu il vedeau in carti. 
Ca in orice familie mare, mai ales una si cu ceva activitati stresante, si nu fac referire la postul de director a firmei primite de Ronald de la tata socru, firma de cumparare-inchiriere Buick, existau certuri, existau secrete, existau depresii si nemultumiri de tot felul. Banii multi pe mana unor copii duc la indisciplina, indisciplina duce la decizii la nervi din partea adultilor, decizii ce nu raman fara ecou in mintea copilului. Dar nu cred ca e ceva iesit in comun si nici motiv de crima. 
Ce cred, insa, ca este motiv de crima, ma gandesc ca poate consumul in exces, spre dependenta, de heroina, drog ce tocmai il adoptasera ca mijloc de imbogatire si Mafia Genovese, adoptie ce i-a adus si 5 ani de inchisoare lui Vito Genovese, capul Mafiei in 1959. Deci clar nu era un obicei onorabil pentru un membru al familiei DeFeo tinand cont ca si ei erau reprezentati activi ai Mafiei Genovese. Ba mai mult, drogul iti poate da curajul sau, inconstienta, de a vorbi mult si prost.. si cu, consecinte. Poate si asta sa infuria "Familia". 
Cert este ca Ronnie o luase pe calea drogurilor, a bauturii si a vietii fara tinta. Sora mai mare, Dawn, cred ca o data ajunsa la varsta adolescentei, intr-o casa plina de frati mai mici, intr-un oras limitat si plictisitor, a inceput sa se revolte, sa tanjeasca dupa viata spumoase din New York. Si nu mica mi-ar fi mirare daca as citi pe undeva ca mai tragea si ea la masea sau.. 
Deja suntem pe drumul formulei explozive. Casa de mafioti cu adolescenti dependenti de diverse intr-un oras in care si o musca de cal putea fi extradata daca statea pe o vaca. 
9 ani au fost acceptati cu lamaie de catre frumoasa comunitate Amityville. 1974 tensinea atinsese cote maxime. Izolati intr-un mediu ostil, selectiv, incisiv, certurile in case au ajuns sa degenereze in bataie. Tatal pe copiii si mama, mama sa bea, copiii intre ei a se atace. Usor de manipulat, nu? O fi greu sa bagi in capul unui drogat ganduri criminale fata de cineva ce il umilea si il tinea in lesa chiar daca parea nedorit uneori? O fi greu sa convingi o tanara de 18 ani viata ei ar fi mai buna, mai frumoasa, mai distractiva, daca ar avea libertate? Pe unul nu poti sa il convingi sa ia masuri dar, il poti instrui sa manipuleze veriga cea mai slaba.
Sa fi consumator de heroina, 5 ani consecutivi, zilnic, si alcoolic de la 15 ani, tu avand 23, deci pe langa 5 de heroina mai venim cu 8 ani de alcoolism, nu cred ca e inginerie sa-ti fac halucinatiile sa se indrepte intr-o anume directie si sa iti creez si iluzia ca poti face ceva, ca mai apoi, sa te conving ca ai facut?
Sa fi o rasfatata de 18 ani cu sute de dolari pe mana, in fiecare saptamana dar pe care nu ii poti cheltui in cele mai luxoase magazine sau restaurante, nu chirurgie pe creier sa-ti sustin convingerea ca meriti mai mult, ca ai nevoie de libertate si ca doar familia de tine in loc, nimic altceva. Sa mai ai si puterea de a apela la asasini platiti, cum comand eu sampon de pe notino.. Misie "floare la ureche"
Asadar, am ajuns la seara de 13 Noiembrie 1974. Cum o vad eu..

     Dawn, cu neuronii tociti de bani si dorinte infantile, furioasa pe tatal ce tinea totul sub control si controlul era violent verbal si nu numai, dezgustata de mama dependenta de calmante, care traia in lumea ei anchilozata, amortita, fara curaj sa infrunte, sa o sustina, plictisita de fratii prea mici pentru placerile ei de tanara plina de vitalitate, apeleaza la cunostiintele mai putin ortodoxe, si nu pentru ca erau catolici, privilegiata de statutul bunicilor, care s-o ajute in demersul ei de eliberare. Si pentru ca dorea sa iasa victima perfecta, isi implica fratele cu ratiunea, discernamantul si claritatea mancate de droguri si bautura, astfel incat cei ce fac de fapt treaba sa nu fie atinsi, iar fratele ce urma sa fie gasit raspunzator, sa putrezeasca intr-o celula sau intr-un ospiciu. Cu siguranta puterea familiei, cei doi bunici, au luat cunostiinta de planurile domnitei si nu au intervenit pentru ca in felul asta le usura si lor "viata". Scapau fara ca macar sa se implice, de o uscatura a familiei cu renume. Nu de iubit de respectat a fost DUS Ronald DeFeo in orasul monotoniei. Si mai mult, egal de cum iesea toata scena, pe ei chiar nu avea cu ce sa-i afecteze, asa ca au stat spectatori la macelul propriilor copii. Rocco tinut in loc de dezamagirea ce o avea fata de Ronald, fiul ce nu i-a adus mandria mafioata si, Mike, tinut in loc de rusinea adusa de fata lui ce a ales un parlit pe care trebuia sa-l sustina financiar. In plus, si ei urmau sa fie priviti cu compasiune si sa primeasca sustinere.. 

A venit momentul. Greu sa il aduci pe Ronnie in pragul halucinatiilor, nu era. Rezolvat. Ucisi in pat, dupa ce au fost drogati bine, fara amortizor caci toata lumea stia cine locuieste in acea casa, deci.. cine era nebun sa intervina? Cum de nu s-au descoperit drogurile? Dificil tare sa "rugam" legistul sa declare ca nu au existat droguri in sistemul digestiv sau sangele victimelor. Asa cum sigur i-a fost greu lui Rocco, bunicul ingrijorat, sa-l convinga pe Ronnie sa-si "marturiseasca" fapt pentru ca poate sa pledeze cu nebunie temporara si are grija bunicul Rocco sa isi salveze singurul nepot ramas in viata. La fel de dificil i-a fost si sa convinga judecatorul sa nu ii judece astfel ci sa-l declare constient de faptele sale. Drogat ca un cal pe masa de operatie dar, bun de ucis 6 persoane, facut un dus, mers 1 ora pana in Brooklyn sa scape de cartuse si hainele patate de sange, mers la munca si abia apoi luat prin surprindere de moartea familiei si anuntat familia. Logic. 
Cum de a murit Dawn? Acolo a fost Ronnie, sigur intr-un moment de luciditate scurta, in timp ce ea il facea sa "isi aminteasca" cum l-a impuscat pe tata, printre chicotelile ei, si -a dat seama ca poate era capabil sa isi omoare tatal de care se temea si il umilea, poate si mama, intr-un moment de furie oarba insa, pe fratii lui mai mici, de asta nu reusit sa il convinga. Si a platit pe loc fata. In nebunia lui, sigur a fugit din casa, a condus pana nu a mai putut timp in care cred ca a zis ca totul a fost un cosmar, nu avea cum sa se intample asta! Poate ca s-au gasit hainele lui dar nu s-au facut teste care sa confirme ca adn-ul gasit pe ele apartinea intregii familii sau doar pe a lui Dawn, daca se faceau, se spunea!! Garantez! Pusca stia unde este pentru ca da, el a fost ultimul care a pus mana pe ea si a folosit-o. Pe Dawn! 
Faptul ca fost condamnat pentru toate cele 6 capete de acuzare imi spune ca si avocatul a fost "angajat de familie". De aici si libertatea lui de a face bani de pe urma cazului. O fi zis " ok, iau cazul, il pierd dar, ma lasati sa fac bestseller din asta!" Omul scria pe langa avocateala. Si probabil ca in intrunirile dintre avocat si bunicii iubitori, unul dintre ei a zis " cred ca au fost posedata", si bang, i-a filat lampa avocatelului. Cum ea era decedata, hai sa il facem pe el personajul posedat. Mai ales ca interviurile lui Ronnie erau...intr-un mare fel. Ce asteptari sa ai de la un narcoman. Vorbesc ca niste posedati, greu, aberand, fara coerenta, fara empatie. Sunt ca niste robotei. Pentru ca da, chiar sunt posedati...dar, de droguri! 
America, visul si prastia!

Merlin, de pe vremea mea...




Helen Bouham Carter ; Miranda Richardson ; Isabella Rossellini ; Martin Short & Sam Neil sunt doar cativa dinte cei ce adauga un plus de farmec si magie aceastui basm !!! Povestea incanta cu fiecare secunda ce trece,mai mult..si mai mult, iar sfarsitul ei te ca face sa zambesti si lumea un pic mai limpede sa o privesti!!!    
 Dupa filmul asta, descoperit acum muuulti ani, sa fie 20, am realizat de ce majoritatea populatie e rea. "Lady of the Lake" elucideaza misterul cand spune asa: " cand suntem uitati, incetam sa existam.." Bine, epifania ii apartine lui Mab dar Lady a transmis vorba de duh. Va intrebati ce legatura are cu rautatea.. Pai are! Presupun ca nu sunt singura care am apreciat un om pentru generozitatea lui pana in momentul in care nu a mai fost generos, punct in care am uitat de generozitatea de pana atunci... Daca nu ai inteles nu vad rostul sa-ti explic!  
   Cred ca am vazut filmul de cel putin 50 de ori, nu stiu daca asta ma poate eticheta  negativ dar, putin ma importa, imi place! De fiecare data am mai vazut ceva, am mai invatat ceva, am mai realizat ceva! E genul ala de poveste ce nu se invecheste, nu se demodeaza. E actuala si clara. Ce ti-ai putea dori mai mult? Sa fii invatat ca e bine sa ai dorinte, visuri dar, e bine si sa-ti pastrezi ratiunea, sa nu te pierzi in ele. Afli ca oamenii cresc fara sa se maturizeze, ca oamenii sunt predestinati greselilor si ca le repeta pentru ca instinctul de autoconservare il pazeste de amintirea esecului!
  Merlin iti spune ca viata e frumoasa chiar daca are furtuni, temeri, pierderi! Daca ai un scop, egal de natura lui, ai si un rost! Asta inseamna sa traiesti, sa nu uiti sa iti doresti, sa lupti, sa te resemnezi, sa te dezmeticesti, sa accepti!
  Oricum murim, macar sa murim pe limba noastra.